- electromecànic
- e|lec|tro|me|cà|nic Mot Pla Adjectiu variable electrometal·lúrgia e|lec|tro|me|tal|·lúr|gi|a Mot Esdrúixol Nom femení
Diccionari Català-Català . 2013.
Diccionari Català-Català . 2013.
electromecanic — ELECTROMECÁNIC, Ă, electromecanici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care se referă la un dispozitiv mecanic comandat electric. ♦ Care se referă la aplicaţiile combinate ale mecanicii şi electrotehnicii. 2. s.f. Ramură a ingineriei care se ocupă cu… … Dicționar Român
spectrograf — SPECTROGRÁF, spectrografe, s.n. Instrument pentru înregistrarea spectrelor (1) pe o placă fotografică. – fr. spectrographe (<gr.). Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM SPECTROGRÁF, spectrografe, s.n. 1. Instrument pentru înregistrarea… … Dicționar Român
accelerometru — ACCELEROMÉTRU, accelerometre, s.n. 1. Aparat cu care se măsoară acceleraţiile, îndeosebi la vehiculele aeriene. 2. Transductor electromecanic de măsurat structurile vibrante. – Din fr. accéléromètre. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
logic — LÓGIC, Ă, logici, ce s.f., adj. I. s.f. 1. Ştiinţă a demonstraţiei, al cărei obiect este stabilirea condiţiilor corectitudinii gândirii, a formelor şi a legilor generale ale raţionării corecte. ♢ Logică generală = logică clasică, de tradiţie… … Dicționar Român
manocontact — MANOCONTÁCT, manocontacte, s.n. (Auto) Dispozitiv electromecanic de control montat într un circuit hidraulic, care închide sau deschide un circuit electric atunci când presiunea monitorizată este prea mică sau suficient de mare. La presiune… … Dicționar Român